Aurel Vlad s-a născut la Galaţi în 1954. Între 1980-1984 a urmat Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti, secţia Sculptură, clasa Geta Caragiu Gheorghiţă (1929-2018) şi Marin Iliescu. După 1990, ca profesor în cadrul departamentului Sculptură al Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti a desfăşurat o activitate educaţională apreciată de studenţi şi colegi pentru dăruire, competenţă şi etică profesională. Ca artist, creaţia sa se bucură de recunoaştere naţională şi internaţională. Sculpturile sale fac parte din prestigioase colecţii muzeale şi particulare din ţară şi din străinătate.

Pe 24 noiembrie, anul acesta, a avut loc la Muzeul de Artă Jean Mihail din Craiova vernisajul expoziţiei de sculptură a artistului Aurel Vlad cu titlul: „O lume aproape fericită”, curator fiind cunoscutul istoric şi critic de artă Cătălin Davidescu. „O lume aproape fericită” populează spaţiul expoziţional cu personaje din lumea reală sau mitologie, care dialoghează cu publicul, povestesc întâmplări cu tâlc, devin capturi tridimensionale dintr-un film, spectacol al vieţii.

Într-un număr din revista Arta (8-9, 2013, anul IV), referitor la expunerea lucrărilor, Aurel Vlad declara: „Cred că in drumul de la schiţă la lucrarea finală, de la ateliere la sala de expoziţie, rolul artistului este hotărâtor pentru ca lucrarea instalată in spaţiul public sau expusă in sălile galeriilor să nu-şi piardă expresia, «aura» cu care a fost creat”. Această stare pe care artistul vrea să o inducă prin discursul vizual se remarcă imediat ce ajungi în curtea muzeului datorită lucrărilor care sunt expuse chiar la intrare: un grup de trei figuri, sculpturi din tablă, privesc spre afişul expoziţiei, curioase şi doritoare să viziteze expoziţia.

Lucrările expuse sunt din tablă tăiată, sudată, alămită, nituită. Fiecare bucată de material este aplicată şi mixată cu altă suprafaţă, într-un colaj modelat tridimensional în figuri antropomorfe şi animale, reprezentări vizuale în care realitatea se îmbină cu imaginarul. Aurel Vlad nu pare interesat de detaliile anatomice sau proporţii, ci de expresivitatea personajului sculptat, de capacitatea sa de a comunica, de alchimia creată prin empatie în triada artist-lucrare-public.

Traseul expoziţional, gândit de curator şi creator, se transformă într-o mirabilă expediţie în care vizitatorul parcurge sală după sală admirând fiecare lucrare într-o stare participativă/ contemplativă impregnată de trăiri relaţionate universului profund uman.

Sculptorul Aurel Vlad atrage vizitatorul într-o poveste, iar tot ce există în jurul operelor sale nu mai contează. Ceea ce rămâne în mintea vizitatorului este acest traseu al expoziţiei care te conduce la următoarea scenă, creată parcă de un regizor să te facă să urmăreşti ideea şi să nu vrei să pierzi firul poveştii.

Plasticitatea lucrărilor, de la prima până la ultima, este aceeaşi, chiar dacă sunt lucrări făcute la o diferenţă de câţiva ani distanţă. Se observă autenticitatea procesului artistic: artistul acţionează condus de instinct şi tehnica folosită vine din lăuntrul său. Acţionează pe moment asupra suprafeţei la care lucrează şi creează forme cu goluri sau plinuri ce par a fi croite şi cusute prin nituri şi sudură. Sculpturile sale iradiază nuanţe de gri, capătă culoarea plumbului şi, pe alocuri, culoarea roşie, ceea ce sugerează un anumit dramatism prezent în figurile şi personajele sale.

Dacă mă gândesc la scena artelor vizuale internaţionale, alătur sculptorului Vlad Aurel pe sculptorul Antony Gormley, datorită preocupărilor comune pentru expresivitatea sculpturilor, mesaj şi capacitatea creaţiei lor de a comunica, empatiza cu publicul. Fiecare sculptură a lui Aurel Vlad are povestea sa, dar toate la un loc narează o altă poveste. Lucrările, deşi executate într-un interval de timp mai lung, au unitate conceptuală, stilistică, tehnică şi compoziţională.

Vlad Aurel este un om cald şi blajin care vorbeşte cu toată lumea, înţelege realitatea umană, suferinţa şi durerea, ceea ce se observă în toată creaţia sa artistică.

Cătălin Davidescu mărturisea cu privire la concepţia sa curatorială: „Nu încerc să ascund nimic, pentru că o lucrare, dincolo de semnificaţiile cu care este încărcată, sau pe care le capătă apoi, este în primul rând o reprezentare a sculptorului care a făcut-o. Unicitatea lui ca om şi ca artist ar trebui să se transmită lucrului său. Aceasta ţine de sinceritate”.

Vlad Aurel prin această expoziţie deschisă la Muzeul de Artă din Craiova confirmă încă o dată statutul său de artist sculptor cu o creaţie originală adânc ancorată în existenţa umană, lucrările sale fiind expresii ale prezenţei, măreţiei şi suferinţei umane.